Anatol Ștefăneț – violă
Sergio Testemițanu – chitară-bas
Oleg Baltaga – tobe, percuție
Alexandru Murzac – chitară-bass
Mario Căldăraru – tobe și percuție
Dorel Burlacu – pian
Alexandru Arcuș – saxofon, flaut, caval
Vali Boghean - saxofoane, trompetă, flugelhorn, flaut, caval, voce
Dan Brumă - chitara
Gari Tverdohleb – baterie, percuție, xilofon

Uimitorul fenomen muzical numit TRIGON împlinește 30 de ani. Anatol Ștefăneț, inițiatorul formației, este probabil cel mai expresiv reprezentant al violei în jazzului ultimelor decenii.

           Parcursul Trigon-ului se distinge, în primul rând, prin caracterul colectiv – corolar al valorii însumate a membrilor săi – al muzicii pe care o cântă. Ştefăneţ şi-a alcătuit versiunea iniţială a formaţiei (cu Sergiu Testemiţanu / ghitară-bas şi Oleg Baltaga / baterie) pornind de la o nealterată cunoaştere a propriilor rădăcini muzicale. Mărturie stau albumele sale înregistrate sub prestigioasa siglă Musique du monde a casei de discuri parisiene Buda Musique.

Fapt e că, prin vasta sa creaţie pusă sub egida Trigon-ului, Anatol Ştefăneţ demonstrează tocmai fertilitatea tezaurului muzical de pe întreg arealul locuit de „latinii Orientului”.  Liderul trupei avea să traverseze o situație de cumpănă, atunci când primii săi parteneri au decis să emigreze. Secţia ritmică fu substituită o perioadă prin Alexandru Murzac / bas şi Mario Căldăraru / percuţie, cu o indelebilă contribuţie din partea ţambalistului Valeriu Caşcaval (pe albumul Vocea Pământului, din 2001).

          După împlinirea primului deceniu de existență, Trigon-ul lui Anatol Ştefăneţ  renăscu, parcă și mai plin de energii creatoare, prin cooptarea poliinstrumentiștilor Dorel Burlacu/pian, keyboards, muzicuță, Vali Boghean/saxofoane, flugelhorn, trompetă, caval, fluiere, percuții, bas etc.  și Gari Tverdohleb /percuție, baterie, xilofon. Drept consecinţă imediată, se produce o reorientare a repertoriului spre piese tot mai complexe. O a doua formulă de cvartet s-a cristalizat în 2008, când Boghean a decis să-şi continue cariera pe cont propriu, iar locul său a fost preluat de junele poliinstrumentist Alexandru Arcuş / saxofon sopran, flaut, caval, percuţie, fluiere, ghitară-bas, keyboards. Ulterior, Ștefăneț va galvaniza și energiile altor companioni, cum ar fi ghitaristul Dan Brumă (racolat în inedita formulă de trio Folk Reverse, cu Oleg Baltaga la baterie), sau vocalistele Geta Burlacu și Maria Răducanu, cooptate în proiectul Maria Tănase – la 100 de ani de la nașterea marii cântărețe.

Profunda ancorare „trigoniană” în melosul nostru ancestral se aliază unei viziuni muzicale deschise şi, totodată, coerente. Aranjamentele purtând marca Ştefăneţ reprocesează – din perspectivă sensibilităţii omului rămas om până în aceste tulburi timpuri – nu doar zestrea etnomuzicală româno-moldavă, ci şi impulsuri provenite din varii alte contexte. Nimic din ceea ce e muzică nu le e străin acestor artişti înnăscuţi. Şi nu e vorba de simple inserturi mecanice, ci de o concepţie muzicală integratoare. Întreg acest conglomerat eclectic se supune unor subtile legităţi, induse şi controlate de viziunea quasi-orchestrală a lui Anatol Ştefăneţ. Mozaicul astfel obţinut are impetuozitatea şi atractivitatea „colajelor sonore” ale lui Frank Zappa, fără componenta sardonică a acelora, dar cu masive doze de autoironie şi de humor benign.

Muzicienii se perindă cu lejeritate de la un instrument la altul, într-o perpetuă jubilaţie de melodii, combinaţiuni de culori acustice şi jerbe de artificii ritmice. În subtextul acestor bijuterii sonore există un permanent travaliu, la nivelul articulării polifonice şi contrapunctice a temelor, al dozajelor timbrurilor şi intensităţilor. Sfidând prejudecăţile, Trigon cântă Muzică esenţială, menită să-i încânte pe cât mai mulţi semeni. Iar asta nu poate fi decât în beneficiul extinderii sferei de influenţă a jazzului. Trigon e una dintre puținele formații de jazz capabile să suscite entuziasmul spectatorilor din orice zonă a lumii!

          Pe de altă parte, festivalul ctitorit de Anatol Ștefăneț a devenit un fel de centru de referință pentru forjarea ideii de ethno jazz. Datorită judicioasei selecții operate de programatori – Anatol, soția sa Natalia (neasemuita făptură decedată prematur la finele anului 2020) și, mai recent, fiica lor Veronica – toate edițiile festivaliere au contribuit la clarificarea și dezvoltarea oarecum nebulosului concept fixat pe generic. Festivalul a devenit o prețioasă carte de vizită pentru scena artistică locală, (re)demonstrând că în jumătatea de Est a Moldovei resursele de talent  par a fi de-a dreptul inepuizabile.

 În terifiantele condiții actuale, înfăptuirile lui Anatol Ștefăneț și ale formației Trigon demonstrează că muzele jazzului își pot ridica vocea în apărarea păcii, chiar și când sunt împresurate de hidosul vuiet al armelor. La mulți ani fericiți acestor muzicieni și publicului lor!                                                                                                                   Virgil Mihaiu

 

 

Laura Marti – voce
Roksana Smirnova - pian
Misha Kalinin - ghitară

Laura Marti este o cântăreață și compozitoare de jazz, ethno, rock și pop. Orgolioasă de etnia sa ucraineană, cu rădăcini armenești și inimă braziliană, e una din cele mai versatile cântărețe din Ucraina, etalând o voce catifelată.

A fost distinsă cu titlul de „Cântăreața Anului” de către ELLE Style Awards și nominalizată la „Proiectul Anului”. În calitate de vocalistă de jazz a colaborat  cu importanți muzicieni de jazz, precum: Bobby McFerrin, Lars Danielsson, Magnus Öström, Michiel Borstlap, Hans Peter Salentin, Misha Tsiganov, Vadim Neselovskyi, Tamara Lukasheva

 Laura Marti a lansat 5 albume de studio, a apărut ca artistă invitată pe alte două albume și a produs un număr substanțial de single-uri.

Pianista Roksana Smirnova și ghitaristul Misha Kalinin au susținut multe concerte împreună. În ultimii șapte ani și-au dezvoltat duo-ul într-o combinație de pian acustic și ghitară electrică. Prin implementarea efectelor speciale, creează un sunet cu totul aparte. Misha Kalinin relevează ghitara din spațiul ei convențional, iar pianista Roksana Smirnova combină spontaneitatea improvizației cu un simț al formei influențat de trecutul ei ca interpretă de muzică erudită.

Albumul Whispers fu înregistrat în 2020 la Udine, Italia, de către inginerul de sunet Stefano Amerio. Roksana Smirnova și Misha Kalinin au lansat albumul de compoziții proprii,  alcătuite din improvizații combinate cu diferite structuri și experimentări de peisaje sonore.

 

 

Alexandru Arcuș – saxofon, flaut
Borislav Petrov – tobe, percuție
Federico Pecoraro – bass, fx tobe

Saxofonist, flautist, compozitor, lider de proiect, producător și fondator al casei de discuri Arc Records, Alex Arcuș este unul dintre cei mai apreciați muzicieni din noua generație. Relația sa aproape simbiotică cu instrumentul este îmbogățită și modelată de-a lungul timpului, având ca piloni de susținere muzica clasică, folclorul și jazzul. Din 2008 până în 2014 întreprinde o importantă activitate concertistică, fiind membru al proiectului de ethnojazz Trigon.

În 2015, pune bazele proiectului său ARCUȘ TRIO, iar în 2016 lansează primul disc de autor, intitulat Allotropy, alături de pianistul Adi Stoenescu și de bateristul Marcel Moldovan. Este un album eclectic cu un sound omogen, o combinație de jazz, muzică electronică și sunet de orgă Hammond, conducând spre un “performance act”, asta și datorită efectelor analogice atașate saxofonul.

Borislav Petrov e baterist, compozitor, profesor și etnomuzicolog. A studiat în Țările de Jos, absolvind programul american de jazz „New York Comes to Groningen”. Borislav Petrov cântă muzică în diverse stiluri, inclusiv jazz, ethno-jazz, big band, fusion, world music, electronică, rock, pop, etc. Obiectul principal al cercetării sale muzicale îl reprezintă măsurile asimetrice în muzica populară bulgară, stilurile de tobă din Balcani și integrarea lor în diferite genuri muzicale.

Lucrează cu mulți dintre instrumentiștii importanți de pe scena bulgară. Alături de activitățile sale de concert, Borislav este implicat și în educația muzicală. Este autorul și gazda unei serii regulate de concerte educaționale de jazz.

Federico Pecoraro s-a născut în Schlieren (Elveția) la 26 septembrie 1994, din părinți italieni. Micul Federico s-a apropiat de arta muzicală cântând la tobe când avea 5 ani.  La etatea de 10 ani a trecut la bas, studiindu-l ca autodidact și, în același timp, cântând cu diverse trupe locale. În septembrie 2015, Federico a fost admis la Koninklijk Conservatorium din Bruxelles, unde a început un curs de studii la secția Jazz. Acum Federico locuiește, lucrează și studiază la Bruxelles, unde activează și ca sideman în diverse trupe belgiene, precum Oyster Node și GLÜ.

 

 

Zhivko Vasilev - caval
Bence Huszar - violoncel
Franz von Chossy - pian
Sjahin During – percuție, tobe

 

 

Nik Bärtsch – pian
Jeremias Keller - bass
Kaspar Rast - tobe

Cu cvartetul zen-funk RONIN fondat în 2001, Nik Baertsch continuă să lucreze la RITUAL GROOVE MUSIC împreună cu Kaspar Rast (tobe), Jeremias Keller (l-a înlocuit pe Thomy Jordi în 2020, care îl substituise pe Björn Meyer la bass în 2011) și Sha (clarinet-bass/ contrabas). Percuționistul Andi Pupato a făcut parte din formație în intervalul 2002-2012. Muzica lor urmărește consecvent aceeași viziune estetică sub diferite forme instrumentale, creând efecte maximale prin mijloace minimaliste.

În pofida multiplicității influențelor, muzica grupului Ronin atestă întotdeauna o individualitate puternică. Ea incorporează elemente din lumi muzicale disparate, fie ele funk, muzică clasică contemporană  sau sunete din muzica ritualică japoneză. Totuși, aceste forme nu sunt niciodată doar juxtapuse într-o manieră post-modernistă, ci prelucrate și amalgamate la modul coerent. Efectele ingenioaselor permutări ritmico-melodice conferă produsului artistic final un pronunțat caracter idiosincratic.

 

 

 

 

Redactor al revistei de cultură Echinox;
1981: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania;
1983: membru al colegiului redacțional multinațional al revistei Jazz Forum, editată de Federația Internațională de Jazz la Varșovia;
din 1990: redactor la revista Steaua a Uniunii Scriitorilor;
din 1992: conferențiar la Academia de Muzică G. Dima din Cluj;
1993: membru de onoare al Asociației Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.); președinte de onoare al Asociației Eco-Jazz Napocensis;
1996: membru al P.E.N. Club-ului Roman;
1998: titular al Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzică din Cluj și membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll; membru de onoare al Asociației culturale Cehia-România din Praga;
2001: primul est-european cooptat în redacția revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editată la Chicago; membru al Societății F. Scott Fitzgerald, New York;
2002: doctor în americanistică (Magna cum laude);
2004: membru al juriului ce acordă Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei;
2005: membru al consiliului consultativ al revistei de cultură Tribuna;
2006: director al Institutului Cultural Român din Lisabona; ministru consilier pe lângă Ambasada României din Portugalia.