|
PARTENER GENERAL
PARTENERI
PARTENER MEDIA
SUPORT MEDIA:
|
PARK STICKNEY TRIO
(SUA, Italia) |
Park Stickney - harpă, vocal
Dino Contenti - bas
Gigig Biolcate - percuţie
Stickney depăşeşte limitele harpei şi distruge miturile despre acest instrument, triumfând prin virtuozitate şi prin gustul său muzical rafinat.
Dacă cineva a crezut că harpa ar putea produce doar un dulce glissando, sau numai o ciupire cuminte a coardelor melodioase, va recepţiona un semnal sonor de deșteptare.
Acest muzician deține licenţe de absolvent al Şcolii Juilliard din New York (Master în muzică – 1991 și Studii profesionale - 1992) și al Universității din Arizona (Licență în muzică, cu mențiunea cum laude - 1988). Locuiește în Brooklyn, SUA și în Valeyres-sous-Ursins, Elveția, călătorind prin lume. Îşi împarte timpul între concerte, compoziție și predarea muzicii. Park Stickney se află în mișcare continuă, străbătând Europa, SUA și Asia în calitate de solist și maestru, precum și însoțit de diverse ansambluri cu o gamă largă de stiluri muzicale care variază între jazz, clasic și rock.
A interpretat și a predat muzică aproape la toate festivalurile de harpă existente – de la Adelaide la Zaragoza – adesea în mod repetat (12 apariții în Germania la Harfentreffen, 6 la Festivalul de harpă din Edinburgh, precum și la fiecare Harpfest International încă din 1995); l-a interpretat pe Wagner acompaniat de Orchestra Filarmonicii din Berlin (în calitate de harpist de jazz, “deghizat” ca harpist de muzică clasică), valorificând cu aceeași ocazie posibilitatea de interpretare a unui concert solo de jazz pentru seriile de concerte ale Filarmonicii.
Și-a făcut apariția la programul televizat din Franța “La Boîte à Musique”, a interpretat și a înregistrat cu trupa de folk-rock alternativ ”Crash Test Dummies” din Canada și cu cântărețul John Sebastian din America. A cântat în orchestra teatrului de pe Broadway din New York, cu care a întreprins un turneu în Japonia, unde acesta a prezentat mult aclamatul musical ”Fantasticks”. Este menționat chiar și în romanul Patriciei Cornwell ”From Potter’s Field”, la pagina 97.
Din 1999 colaborează cu Rüdiger Oppermann, harpist din Germania, participând la toate proiectele internaționale ale acestuia. În 2003 cei doi muzicieni au format duetul Stickney & Oppermann, cu care au produs CD-ul „Harp Summit”, bine primit de critică.
De-a lungul anilor, acest impresionant duet a avut turnee în Coreea, Scoția, 20 orașe din Germania, 12 orașe din SUA, inclusiv New York, Philadelphia, Seattle, Boston, Los Angeles.
O altă colaborare de lungă durată este cu flautista Regula Küffer din Elveția, în proiectul ”Mozart & More”, care combină temele clasice cu improvizația de jazz. Acest duet colaborează cu Orchestra de Cameră din Berna în interpretarea concertelor lui Mozart, improvizând cadențele pe scenă.
Ca profesor de harpă, a predat la Royal Academy of Music din Londra, la Conservatorul National din Lyon, a predat improvizație la Haute Ecole de Musique din Lausanne, și a condus ateliere de creație la Juilliard School și Berklee Music College, la Universitatea din Minnesota, Conservatorul Chopin din Varșovia, Academia de Muzica din Basel, Conservatoarele din Paris, Barcelona, Madrid, Zaragoza, Milano, Torino.
Dino Contenti a debutat pe scena profesionistă în 1985. De atunci, vârtejul de neoprit al activității l-a făcut să devină un foarte solicitat contrabasist pe scena de jazz din Italia, cu evoluţii și pe plan internațional. A cântat cu Pietro Tonolo, Antonio Faraò, Enrico Rava, Bob Mover, Barney Kessel, Manhu Roche, Jimmy Cobb, Garrison Fewell, Norma Winstone ş.a.
Gigi Biolcati a debutat cu trupe de dance, ulterior a studiat muzica cu Enrico Lucchini și în decursul a câțiva ani a cântat blues, funk și soul cu Aida Cooper, muzică pop cu Cristiano DeAndré. A urmat colaborarea cu dansatorul Koffi Kokò din Benin, iar în acest context, Gigi Biolcati și-a găsit abordarea personală în muzică. A călătorit în Africa cu scopul de a studia muzica, căutând rădăcinile originare ale ritmului. Prin urmare, și-a aprofundat cercetarea ritmurilor africane și le-a comparat cu tradițiile din Europa, Asia și America. Urmând această cale, Gigi Biolcati a putut percepe relația între trup, inconștient și energiile ființei umane. Scopul său final în muzică ar putea fi descris ca fiind esența definitorie a comunicării: controlul sunetului, interacțiunea cu muzicienii, încrederea și conștientizarea reciprocă necesară pentru recrearea ritualului magic al concertului.
MADAME BAHEUX
(Austria, Serbia, Bosnia, Bulgaria) |
Jelena Popržan - violă, vocal
Ljubinka Jokić - ghitară, vocal
DeeLinde - violoncel, vocal
Lina Neuner - contrabas, vocal
Maria Petrova - tobe, percuţie
Formaţia a obținut Austrian World Music Award 2014 (21.12.14)!
Acest cvintet din Viena ne determină să recunoaştem că termenul “Girl Power” are nevoie de o actualizare drastică. Jelena Popržan din Serbia, Ljubinka Jokić din Bosnia, Maria Petrova din Bulgaria, DeeLinde și Lina Neuner din Austria: patru voci, optsprezece coarde, trei arcușuri plus percuție și tobe – e amuzant, frenetic și extraordinar! E proaspăt, feminin și îndrăzneț!
Veți auzi atractive melodii populare din Bulgaria, Serbia, Bosnia și Macedonia, în aranjamente inovatoare, melodii originale ale componentelor grupului, dar și piese de Ewan MacColl, Bertolt Brecht și Georg Kreisler.
În pofida rădăcinilor sud-est-europene ale muzicienelor (inclusiv "emigrantele" austriece Lina Neuner și DeeLinde, care au „călătorit” spre centrul Vienei de la periferii), cu influențe evidente în repertoriu, cvintetul depășește aceste delimitări. Discursul artistic și muzica sunt multilingve și poli-stilistice, combinând jazz, rock, cântecul cu mesaj de critică socială și alte genuri. Această abordare le-a adus Premiul World Music din Austria în 2014.
Madame Baheux a adus ceva nou în scenă. Ceva care îmbată, incită, provoacă râsul, ceva care atinge mintea, corpul și inima.
După studiile de la Universitatea de Muzică și Arte Interpretative din Viena, Lina Neuner a devenit o instrumentistă foarte solicitată pe scena muzicii vieneze (Trini Trampler und die Dreckige Combo, Pom Pom Pommegranate, Christina Zurbrügg și alții), cu o empatie profundă pentru melodica balcanică și orientală (de exemplu, grupul austro-kurd Roya).
Jelena Poprzan a studiat la Universităţile de Muzică din Belgrad și Graz și a adus un suflu nou pe scena world music cu duo-ul ei Catch-Pop String-Strong (cu Rina Kaçinari) și Sormeh (trio persan-sârb). S-a manifestat și ca muziciană de teatru și actriță. Mai mult, ea aduce în muzica clasică experiența, sensibilitatea de activist, și mult simț al umorului.
Ljubinka Jokic este promotoarea spiritului rock ‘n’ roll al grupului și autoarea celor mai incisive piese din repertoriu. Session-urile ei cu Otto Lechner & Consort la Pomali Grill și Gaußplatz din Viena sunt legendare, ca și concertele cu grupul YOK!. Interpretarea ei la ghitară este extrem de melodioasă, iar vocea e plină de un soul expresiv, cu rezonanțe din melodicitatea balcanică.
DeeLinde este descendenta unei faimoase dinastii de muzicieni folk din Styria. Indifirent de gen – tradiții alpine, muzica clasică, rock, pop sau freestyle – co-fondatoarea grupului Netnakisum este extraordinară la violoncelul ei. DeeLinde a fost invitată de prietena ei Jelena Poprzan să se alăture grupului Madame Baheux în 2014, și s-a dovedit a fi un membru perfect compatibil cu Balcanii – vorbeşte fluent limba sârbo-croată și cunoaşte bine muzica din regiune. Acasă, în Styria, DeeLinde a fondat CiToller Echo, CiTollArt Band, Strafitelgrobm Duo și asociația culturală CiTollArt.
Maria Petrova a absolvit Universitatea de Muzică și Arte din Sofia. De peste un deceniu deja, artista bulgară asigură pulsul ritmic și energia în cadrul Wiener Tschuschenkapelle, activând, în același timp, ca bateristă și percuționistă pe diverse scene muzicale din Viena (cu Rondo Viena, Katrin Weber, Steve Nick, Celia Mara, Wladi- geroff Brothers, Susana la Gitana, Hans Salomon, Marianne Mendt, Loukia Agapiou și alţii). În cadrul cvartetului, muziciana îşi etalează simţul ritmului la tobe, darbuka, cajón și tupan – toba mare balcanică.
SAIYUKI TRIO
(Vietnam/Franţa, Japonia, India) |
Nguyên Lê - ghitară electrică & laptop
Mieko Miyazaki - koto & vocal
Prabhu Edouard - tabla, udu, tamburnina malaysiană, kanjira, vocal.
Puțini sunt muzicienii care întruchipează cuvântul "fusion" într-o măsură mai mare decât ghitaristul Nguyên Lê. (All About Jazz)
Nguyên Lê este un muziciant de o măiestrie și inventivitate deosebite, cultivând un sound absolut aparte al instrumentului. (Jazztimes)
"Saiyuki" sau "Călătorie spre Vest" este un disc subtil și inspirat, în care estul Asiei se transformă în vest, unde Japonia, întruchipată de minunata Mieko Miyazaki la koto, flirtează la tabla cu India maestrului Prabhu Edouard. O fabuloasă epopee poetică, o călătorie melodică. (Nicolas Hillali, Nouvelle Vague)
Fuziunea cea mai curajoasă și cea mai desăvârșită la GlobalFEST din New York. (Jon Pareles, New York Times, 11.01. 2010)
Când lumile intră în coliziune, uneori ia naștere o magie aparte. Saiyuki este parte a unei astfel de magii. (Fly global music)
Nguyen Le este binecunoscut pe plan mondial ca profesionist desăvârșit, a cărui reputație se datorează virtuozității sale precum și ideilor novatoare pe care le degajă. E un muzician francez de origine vietnameză, un multi-instrumentist cu o gamă largă de preocupări: Rock, Funk, Jazz contemporan, Muzica improvizată, Muzică Contemporană și Muzică etnică. El a cântat în stiluri Afro-Caraibiene cu formația Ultramarine, muzică algeriană cu Safy Boutella & Cheb Mami, indiană cu Kakoli, turcă cu Kudsi Erguner, vietnameză cu "Dan Bau" (instrument tradițional cu coarde) la profesorul Truong Tang.
Nguyen Le e compozitor, ghitarist, bas-ghitarist, maestru al jazzului pe scena franceză şi mondială. Numele său apare pe zeci de albume și în sute de concerte desfășurate în Europa, America și în țările asiatice. Este impresionantă și lista personalităților cu care Nguyen Le a colaborat: Ray Charles, John McLaughlin, Michel Petrucianni, Louis Sclavis, extraordinara cântăreaţă vietnameză Huong Thanh, Trilok Gurtu, Randy Brecker, Vince Mendoza, Paolo Fresu, Dhafer Youssef, Peter Erskine, Renaud Garcia-Fons, Enrico Rava, Michel Portal, Aldo Romano. Nguyen Le a obținut titlul de "Cavaler al Ordinului Artelor și Literelor", pr<
Mieko Miyazaki a studiat koto & shamisen la Universitatea Națională de Arte și Muzică din Tokyo. Pe vremea studenției a cântat pentru împăratul și împărăteasa Japoniei. După ce a obținut diplome strălucite, devine foarte solicitată, mai ales pentru emisiuni radio / TV și evenimente oficiale. Și-a început cariera ca autoare de piese și compozitoare pentru TV, radio și publicitate. Din 1999 se dedică proiectelor personale, colaborând cu formații diverse și înregistrând albume solo (10 albume începând din 1995). Trăiește în Franța din 2006, participând la numeroase proiecte: Koto2 Evans, un cvartet de jazz care interpretează muzica lui Bill Evans la koto, Voce Ventu, un cor polifonic din Corsica, trio-ul ei personal cu vioară și acordeon, colaborări regulate cu vocalista vietnameză Huong Thanh şi cu Nguyen Lê.
Prabhu Edouard este un virtuoz la tabla! Demn discipol al Maestrului Shankar Ghosh din Calcutta, Prabhu este impecabil atât ca muzician tradiţional, cât şi ca percuţionist versatil. A acompaniat la tabla diverşi artişti, cum ar fi Pt. Hariprasad Chaurasia, Jordi Savall, JPDrouet Said Chraïbi, Moriba Koita, Mario Laghina. Cu o reputaţie excelentă de interpret şi profesor, Prabhu este un muzician modern al cărui instrument creează punţi între culturi şi tradiţii.
Anatol Ştefaneţ - viola
Vali Boghean - saxofon, trompetă, tilinca, fluier, caval, vocal
Dorel Burlacu - pian, harmonica
Gari Tverdohleb - tobe, percuţie, xilofon
InDuo
Anatol Ştefaneţ- violă,
Dan Brumă - chitară
25th Frame
Dorel Burlacu - pian,
Veaceslav Pană - contrabas
Marcel Sucevean - tobe
Vali Boghean Band
Vali Boghean - vocal, trompetă, saxofon, caval
Valeriu Cascaval - ţâmbal
Alexandru Daraban - chitară
Valentin Schirca - pian
Oleg Lascu - contrabas
Gary Tverdohleb - tobe
Gheorghe Postoroncă - chitară bass
C. STIEFEL & L. SPINNLER
(Elveţia) |
Christoph Stiefel - pian
Lisette Spinnler - vocal
Doar când arta cântă frumusețea fără artificialitate, prin transcendență, se naşte impresia unui paradis pierdut. Astfel de momente transcendente sunt frecvente în muzica plină de suflet a artiștilor Christoph Stiefel și Lisette Spinnler, reușind să ne emoţioneze în profunzime. Tom Gsteiger (jazzthing.de)
Christoph Stiefel și-a început cariera muzicală în 1961 ca membru al trupei Andreas Vollenweider & Friends. În anii 1984 -1989 a mers în turnee cu formația respectivă prin Europa, Australia, Japonia și Statele Unite. În perioada aceea a abandonat studiile universitare de masterat în domeniul Dreptului, a lansat proiecte muzicale proprii, experimentând diverse forme artistice. În ultimii 15 ani Stiefel s-a afirmat la nivel internațional cu formațiile sale, lansând 16 CD-uri, editate în mai multe țări europene.
A documentat schimbarea preferințelor sale stilistice în albumele și programele concertistice inspirate din genuri muzicale ca Rhythm & Blues, World music, Nu-jazz, Fusion și Clasic (concertul pentru pian, doi percuționiști și orchestră camerală, interpretat în premieră mondială în 1998). Experimentând structuri melodice, metrice, conexiuni între ritm şi melos, Christoph Stiefel și-a creat un stil componistic original. Compoziţiile sale sunt bazate pe structuri și formule izoritmice (caracteristici fundamentale ale compozițiilor medievale). Christoph Stiefel conferă muzicii sale o dimensiune modernă, îmbinând în mod fascinant libertatea melosului cu ritmuri jazzistice expresive. Pe parcursul ultimilor ani, datorită viziunii sale artistice și originalității compozițiilor structurate cu spirit inovator, Christoph Stiefel devine cunoscut pe plan internaţional ca un exponent reprezentativ al jazzului european modern. Promovează un stil propriu de compoziţie, în grupurile "Inner Limba Trio" și septetul “Christoph Stiefel’s Isorhythm Orchestra”, cu care gestionează un perfect echilibru între esența conceptuală și libertatea improvizatorică.
Talentul compozitorului & interpretului a facilitat abordarea unor proiecte noi, printre care: un spectacol cu dansatoarea japoneză Hideto Heshiki; un duo cu vocalista Lisette Spinnler; o varietate de proiecte cu muzicieni elveţieni de renume, precum şi cu trupa "Karl Seglem & Christoph Stiefel Group" alcătuită din excelenţi muzicieni norvegieni şi danezi. Din anul 2000 Christoph Stiefel conduce practica pedagogică la Universitatea de Științe Aplicate și Arte din Lucerna.
Lisette Spinnler a studiat pianul timp de 10 ani, din fragedă copilărie. La vârsta de 17 ani şi-a început studiile de canto la Universitatea de Muzică din Basel.
În 1999 tânăra vocalistă obţine o Bursă de Excelență a Fundaţiei Friedl Wald Stiftung, graţie căreia pune bazele primei sale trupe.
În anul 2001, la concurență cu eminenţi tineri artiști de pe Glob, ea a obţinut locul întâi și titlul "Cel mai bun artist" în cadrul faimoasei Montreux Voice Jazz Competition; în același an, la festivalul de jazz "Moods im Schiffbau" din Zürich, Lisette Spinnler câștigă premiul "Chrysler descoperire"; în 2004 a fost distinsă cu Premiul de excelență al Băncii Cantonale din Basel.
Din 2004 ocupă postul de lector la Școala de Jazz din Basel. În 2006 devine lector universitar la Facultatea de Jazz a Universităţii de Muzică din Basel.
Pe lângă activitatea sa pedagogică, Lisette Spinnler desfăşoară o intensă activitate concertistică în calitate de membru al European Jazz Youth Orchestra, al cvintetului Cojazz, sau cu formații ale unor muzicieni de renume, precum Theodosii Spassov, Adrian Mears, Jean-Paul Brodbeck, Domenic Landolf, Rafi Woll, Colin Vallon.
Discografia vocalistei e compusă din șase albume, dintre care cel mai recent, „Bima Sakti”, a fost înregistrat de duo-ul Christoph Stiefel & Lisette Spinnler.
ALDONA QUARTET
(Polonia, Franţa, Regatul Unit) |
Aldona Nowowiejska - acordeon,ghitară, percuție, vocal
Raphael Dumas - banjo, ghitară, mandolină
Michel Schick - clarinet, flaut, armonica, saxofon soprano, ukulélé,
Stephen Harrison - contrabas.
După studii de teatru la Varșovia și la Conservatorul din Paris (CNSAD), Aldona Nowowiejska se dedică total muzicii. Studierea artei teatrale a înzestrat-o cu o remarcabilă energie scenică: în scenă, artista se deschide ca un copil, se pierde în frenezia sunetelor, ritmurilor şi emoțiilor, refăcând legătura noastră cu pământul.
Melodiile sale poartă culorile străzilor din Belleville, ale cartierului său, ale casei sale – acest Turn Babel din vârful căruia ea gustă lumea. În vocea artistei curge amintirea Poloniei natale, dar universul său ne poartă mai departe, acolo unde amintirile sonore sunt amestecate, ca şi limbile din carierul unde trăieşte. Fiecare piesă este o poveste. Regăsim în ele dogoarea Africii, ecourile flamenco, ritmurile și energiile orientale, țigăneşti sau hinduse... Prin forţa vocii sale și prezența şamanică, cântăreaţa ne proiectează într-o lume de magie și mister. Aldona este însoțită de muzicieni francezi. Simbioza cu aceşti muzicieni, foarte empatici, este totală, iar farmecul se dezlănţuie într-un univers muzical aparte.
Muzica Aldonei este o mixtură de folk est-european, world music și chanson. Este contemplativă, plină de umor, jucăușă, expresivă și fragilă. Ghitara, mandolina, banjo-ul, acordeonul, contrabasul și percuțiile orientale înglobează vocea Aldonei într-o paletă polarizată între două extreme, dar rămâne mereu puternică și emoționantă. Tânără și pasionată, Aldona cântă dulce și expresiv în limba ei maternă. La un moment dat, ne face să credem că înțelegem de fapt poloneza!
Pe scenă, ea apare ca o tânără fragilă, dar înzestrată cu o astfel de energie incredibilă, încât captivează total publicul. Sala e în deplină rezonanță cu prezența ei unică și senzuală într-un spectacol surprinzător, tandru și încântător.
Trupa Aldonei a înregistrat 3 CD-uri între 1999 și 2008, dar adevăratul succes a venit cu CD-ul "Sonet" (2011).
VIOLONS BARBARES
(Bulgaria, Mongolia, Franţa) |
Dandarvaanchig Enkhjargal - morin khoor, vocal;
Dimitar Gougov - gadulka, vocal;
Fabien Guyot - percutie, vocal.
Violons barbares - sălbatici, impetuoşi, puternici, pasionaţi!
Inițiată acum câțiva ani, colaborarea muzicienilor conferă un sens deplin conceptului de muzică modernă, oferindu-ne complicitatea unor spații muzicale vaste. Este o muzică multi – etnică, ciudată, fascinantă, plină de energie și umor, reprezentată prin intermediul a două viori de diverse origini, împreună cu un percuționist francez. (Alain Bormann)
Trupa s-a fondat în anul 2008 în Franța.
E un trio care și-a însușit pentru scenă un nume adecvat – Violons barbares: un mongol la morin khoor (vioară mongolă), un bulgar la gadulka (vioară bulgară) și un francez cu un set de percuție adunat din mai multe colțuri ale lumii. Cu pasiune și cu avânt de libertate, muzicienii creează o muzică impresionantă, care reprezintă o combinație unică alcătuită din trei culturi.
Repertoriul trupei se bazează pe melodii folclorice, tehnică vocală diafonică, plus virtuozitatea interpreților în compozițiile lor improvizatorice, uneori jazzistice sau rock, alteori chiar clasice. Totuşi muzica lor, inspirată din folclorul epic, este incontestabil contemporană.
Evoluția lor scenică ne inspiră o călătorie muzicală fascinantă, de o frumusețe tulburătoare.
De la primele sunete, publicul este captivat în această călătorie imaginară, din Balcani până-n stepele mongole, prin melodii cântate timp de secole în aceste țări.
Cultivând folclorul, vindecarea şamanică prin sunet, muzicienii ne uimesc prin virtuozitate, măiestrie, energie, umor cald și sunetele magnifice cântate de Enkhjargal.
Cântăreţul mongol generează overtone-uri în plenitudinea spectrului audibil de patru octave, plutind între un șamanism misterios și un timbru de catifea. Ca maestru al tehnicii vocale diafonice, ce permite producerea simultană a două note de înălțimi diferite (având ca efect o polifonie neobișnuită), Enkhjargal impresionează printr-o gamă vocală extrem de largă.
E vorba aici despre muzicieni talentați, care nu se limitează în spațiu, sunt îndrăzneți, parcurg mii de kilometri creând un efect muzical inedit! Trio-ul acustic șterge distanța între stepele din Asia Centrală, Delta Dunării și Europa de Est, promovându-şi sonorităţile proprii în zona World Music. Avem de-a face, în mod inerent, cu un apel la toleranță și deschidere.
Este un proiect capabil să impresioneze mulți ascultători, cu gusturi estetice extrem de diferite. Diversele tehnici interpretative și bucuria nestăpânită a acestui trio nu lasă pe nimeni indiferent. Fiecare concert al trupei confirmă faptul că muzica mongolă – caracterizată prin interpretarea melodiilor lente, în acompaniamentul ritmurilor galopante – se potrivește perfect melodiilor poliritmice bulgare, cântate la gadulka lui Dimitar într-un tempo uluitor şi susținute cu eleganţă jazzistică de percuționistul francez.
Trio-ul cucerește inimile spectatorilor prezenți la concertele formației. În ultimii ani, aceasta se bucură de deosebită apreciere la festivaluri de Jazz, World Music, Rock și chiar festivaluri de muzică Punk.
KLAZZ BROTHERS & CUBA PERCUSSION
(Germania, Cuba) |
Bruno Bohmer Camacho - pian,
Kilian Forster - bas,
Tim Hahn - tobe,
Alexis Estevez Herrera şi Elio Luis Rodriguez - percuție,
Trei muzicieni germani, membri ai Orchestrei simfonice din Dresda, au fondat formația Klazz Brothers în 1999.
Un an mai târziu, în 2000, au organizat o serie de concerte în Cuba, unde s-au întâlnit cu doi minunați percuționiști - Alexis Herrera Estevez și Elio Luis Rodriguez. În acest mod s-a fondat formația Klazz Brothers & Cuba Percussion. Povestea de succes a cvintetului s-a conturat printr-o varietate de programe, ale căror titluri denotă întâlnirea tradiţiei Vest-europene cu muzica cubaneză: "Classic Meets Cuba", "Opera Meets Cuba", "Best of Classic Meets Cuba", "Mozart Meets Cuba" și proiectul "Symphonic Salsa", o policromie unică de culori acustice, cu o dimensiune simfonică.
Jazz, latino, swing, salsa, muzica clasică și ritmuri exotice – sunt câteva dintre elementele definitorii ale muzicii lor.
Și probabil cel mai fascinant lucru este măiestria în realizarea unei muzici de tip crossover, ce depășește stilistica de tip classic & jazzistic, redefinindu-se într-o nouă estetică.
Succesul muzicienilor este indiscutabil, fiecare concert creează o senzaţie unică plină de surprize și umor elegant. În același timp, cvintetul se bucură și de aprecierea criticilor muzicali.
Până în prezent, cvintetul a lansat șapte albume editate de SONY CLASSICAL.
În anul 2003, primul album "Classic Meets Cuba" a fost distins cu un important premiu conferit de revista ECHO la categoria "Clasic fără Granițe" – Premiul Echo Klassik (2003), precum și cu Jazz Award (2003 şi 2005); a fost nominalizat ca „Best Classical Crossover Album“ la Premiile Grammy 2005.
Albumul "Mozart Meets Cuba " a primit un alt "Echo Klassik", în 2006.
Muzica lor a devenit și o parte din coloana sonoră pentru filmele “Collateral” și „Hitch”, produse la Hollywood.
Alexander Olhovici - clarinet
Andrei Demcenco - trompetă
Dmitrii Șeremet - banjo
Alexander Kneazev - trombon
Igor Donoi - tuba
Formația „Liberty” se manifestă prin Dixieland considerat primul stil de jazz orchestral timpuriu, bazat pe muzica de fanfară, marşuri, ragtime şi blues.
Dezvoltat în anii 20 ai secolului precedent, a devenit clasic, a fost și este în continuare ca un reper important în creativitatea mai multor generații.
Formația promovează stilul respectiv nu numai pe scena locală, ci și pe scenele țărilor vecine, participând la festivaluri din Odessa, Iujne, Poltava, Yalta, Chișinău..
MODERATOR - DR. VIRGIL MIHAIU
(România) |
Redactor al revistei de cultura Echinox;
1981: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania;
1983: membru al colegiului redactional multinational al revistei Jazz Forum, editata de Federatia Internationala de Jazz la Varsovia;
din 1990: redactor la revista Steaua a Uniunii Scriitorilor;
din 1992: conferentiar la Academia de Muzica G. Dima din Cluj;
1993: membru de onoare al Asociatiei Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.); presedinte de onoare al Asociatiei Eco-Jazz Napocensis;
1996: membru al P.E.N. Club-ului Roman;
1998: titular al Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzica din Cluj si membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll; membru de onoare al Asociatiei culturale Cehia-Romania din Praga;
2001: primul est-european cooptat in redactia revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editata la Chicago; membru al Societatii F. Scott Fitzgerald, New York;
2002: doctor in americanistica (Magna cum laude);
2004: membru in juriul ce acorda Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei;
2005: membru in consiliul consultativ al revistei de cultura Tribuna;
2006: director al Institutului Cultural Roman din Lisabona; ministru consilier pe langa Ambasada Romaniei din Portugalia.
Vadim Buinovschi - vioară
Daria Buinovschi - vioară
Natalia Racenco - vioară
Serghei Racenco - violă
Irina Şolpan - violoncel
|
