Un fruct specific – „Acid Grape” şi muzica sa. O muzică plină de viaţă, sănătoasă pentru urechi fine şi suflet sofisticat. Gustă un crossover original bazat pe mix de jazz, acid jazz, funk, jazz lounge şi linie vocală etnică stilizată. O muzică cosmopolită ca formă, dar îmbibată cu feeling - ul folclorului balcanic – focul dansului, tragismul baladelor, erotismul pieselor de dragoste.
    Dar „Acid Grape” captivează nu doar prin muzică, ci şi prin prestaţia scenică a vocalistei Geta Burlacu – o artistă carismatică, cu temperament adevărat balcanic.
Vocea Getei e considerată a fi cea mai puternică şi profundă voce de jazz din Moldova. Geta posedă diverse tehnici de interpretare – de la jazz standard pînă la melisme folclorice. Vocea sa este inconfundabilă şi datorită timbrului catifelat, forţei şi senzualităţii, în acelaşi timp.
    Pe scenă, vocalista e susţinută de sound-ul funky al duetul de alamă, care constituie încă o „componentă de rezistenţă” a proiectului – saxofon (Dmitrii Sergheev - „creierul muzical” al trupei) şi trompetă - Petru Haruţa.
    Apărut în 2006 „Geta & Acid Grape” e un proiect proaspăt, dar copt, deoarece e format din muzicieni cu studii muzicale profesioniste....., având în spate trofee cîştigate şi participare la festivaluri şi concerte notorii în Moldova, Ucraina, România



    An exotic fruit - «Acid Grape» - and its music, a healthy music full of life, for sensible ears and sophisticated souls.
    We offer you to taste an original crossover, based on a mix of jazz, acid jazz, funk, jazz lounge and a stylized ethnic vocal line. A kind of cosmopolite music, but imbued with a deeply felt Balkan folklore, the fire of its dances, the tragic sense of its ballads, the deep eroticism of its love songs.
But “Acid Grape” impresses not only by its music, but by the performance of the vocalist Geta Burlacu as well, Geta being a charismatic artist with a genuine Balkan temperament.
    Geta is considered to be the most powerful and deep jazz voice in Moldova, able to master various vocal techniques – from standard jazz to folk vocal runs. Her voice, rich, strong and sensual, is genuinely unique. On the stage the singer is supported by the funky sound of the brass duo – another strong piece of the project – constituted of the saxophone of Dmitri Sergheev (the musical “brain” of the group) and the trumpet of Petru Haruţa.
    Born in 2006, „Geta & Acid Grape” is a fresh, but ripe project, gathering musicians with professional studies and rich experience, award-winners and participants of festivals and contests in Ukraine, Romania, Moldova.

    Inspirat de tatăl său, care era un muzicant-acordeonist, Richard Galliano a luat în mâini acordeonul la vârsta de 4 ani, fără să bănuiască câtuşi de puţin că acest instrument îi va aduce, peste ani, faima mondială. Palmaresul acestui muzicant strălucit cuprinde o cantitate enormă de premii – premiul de excelenţă la absolvirea conservatorului din Nice, primul premiu şi "World Cup", obţinute doi ani la rând la concursul acordeoniştilor (în 1966 în Spania, în 1967 în Franţa), Premiul Preşedintelui De Gaulle în 1968, Marele Premiu pentru Disc al Academiei Charles Cros, premiul Django d'Or şi premiul Django Reinhardt al Academiei de Jazz, premiul Boris Vian al Academiei de Jazz, precum şi premiul pentru „Best International Album” (Musica Jazz), nemaivorbind de premiile anuale la nominalizările „Cel mai bun muzicant al anului” şi „Cel mai bun album al anului” şi de discurile, vândute peste tot în lume în sute de mii de exemplare.
    Una din cele mai strălucite vedete ale jazzului francez modern, Richard Galliano şi-a creat propriul stil muzical, cucerind admiraţia milioanelor de ascultători în lumea întreagă. La fel ca prietenul său Astor Piazzola, creatorul stilului Tango Nuevo, Richard a introdus în muzică stilul New Musette, unde „s-au îmbinat java, valsul şi balada, la fel cum în America ele s-au contopit dând naştere blues-ului, iar în Argentina – tangoului. Aceste stiluri sunt fructul exotic al încrucişării mai multor culturi. Îmbinarea culturilor italiană şi franceză a adus pe lume musette, a celor italiană şi argentiniană – tangoul, ritmurile africane şi cele americane – blues-ul”. Richard Galliano
    Creatorul stilului New Musette preferă să se autodefinească drept un simplu muzicant, refuzând să se închidă în limitele unor genuri sau stilistici muzicale. În muzica sa elementul naţional se îmbină cu o măiestrie tehnică extraordinară, iar interesul pentru trecut - cu dorinţa naturală de a crea ceva nou.
    Talentul multilateral al acestui muzicant explică multitudinea şi varietatea artiştilor cu care a lucrat: interpreţii ca Barbara, Serge Reggiani, Charles Aznavour, Juliette Greco şi Claude Nougaro; jazzmeni ca Joe Zawinul, Charlie Haden, Al Foster, Chet Baker, Ron Carter, Michel Portal, Eddy Louiss, Aldo Romano, Didier Lockwood, Michel Petrucciani, Jan Garbarek, Trilok Gurtu, Philip Catherine Bobby Mc FerrIn… . Fiecare din ei nu e doar o legendă, ci şi creatorul propriului stil original în jazzul modern.



    Richard Galliano learned the accordion since the age of four, inspired by his father-accordionist, never thinking at that young age that this instrument will bring him world-wide fame.
The creative biography of this brilliant musician includes albums sold worldwide with phenomenal success in hundreds of thousands of copies and numerous awards in nominations „The Best Musician of the Year” or „The Best Album of the Year”; numerous awards such as the first prize in international accordion contests „World Cup" for two years in a row (in 1966 in Valence, Spain and in 1967 in Calais, France), the President's Prize in 1968 (under President Charles de Gaulle), the Prix d' Excellence in 1969 (when graduating the Nice Conservatoire), the Django d' Or prize and the Django Reinhardt prize of the Academie du Jazz, the annual prizes Victoires de la Musique, the Grand Prix du Disque of the Academie Charles Cros, the Boris Vian Prize and the Best International Album (Musica Jazz).
    Richard Galliano is one of the brightest stars of the modern French jazz, creating his own musical style and gaining the recognition of a world audience.
    Galliano is a true virtuoso of the accordion which he plays in an inspired and fervent style. As well as his great friend, the founder of Tango Nuevo style Astor Piazzolla, Richard has enriched the history of music with the „New musette“ style, in some way the French reply to the Argentinean tango.

„the New musette took in the Java music, the waltz and the ballads, the same ingredients in America giving birth to the blues and in Argentina to the tango. These styles are the exotic fruit of an alloy of different cultures. The merging of Italian and French culture brought to life musette, that of Italian and Argentinean - the tango, whiles the mix of African and American cultures created the blues." Richard Galliano

    In his music the elements of local folklore are combined with an outstanding technical skill, and his interest for the past is naturally leading to the desire to create something new.
    The founder of the „New Musette” style considers himself to be simply a musician, unwilling to place himself inside any musical or stylistic frameworks.
    The multifaceted talent of this amazing musician is highlighted by the names of great singers and musicians whom he worked with: Barbara, Serge Reggiani, Charles Aznavour, Juliette Greco and Claude Nougaro; jazz musicians Joe Zawinul, Charlie Haden, Al Foster, Chet Baker, Ron Carter, Michel Portal, Eddy Louiss, Aldo Romano, Didier Lockwood, Michel Petrucciani, Jan Garbarek, Trilok Gurtu, Philip Catherine Bobby Mc FerrIn… Each of those mentioned is not only a legend, but also the founder of own, absolutely original style in modern jazz.

    „Secolul XXI are deja o tradiţie bogată în re-inventarea instrumentelor muzicale antice, tradiţie care îşi are începuturile în anii 90. Extaziaţi de ritmurile etnice şi de fusion, un grup de muzicieni tineri a decis nu doar să introducă în limbajul lor muzical elemente din cele mai diverse şi interesante surse, dar şi să folosească instrumentele populare tradiţionale pentru a reflecta viziuni complet noi."
    Unul din aceste grupuri este revoluţionarul şi uimitorul Rao Trio, care, folosind zanfona, deschide o nouă cale în jazz şi în muzica improvizată, demonstrând o estetică aparte care defineşte stilul lor ca o variantă nouă a muzicii de avangardă.
    Grupul a fost creat în 2000, prezentând concerte de jazz şi muzică modernă cu un sound atât de nou şi original, încât uimeşte şi încântă criticii şi publicul.
    Zanfona, instrumentul medieval al menestrelilor, combinat cu ghitara bas şi tobele, constituie o combinaţie curioasă pe care au adoptat-o tinerii muzicanţi pentru a prezenta un repertoriu original, bazat pe teme tradiţionale şi pe muzica compozitorilor, ataşaţi de tradiţie. „... dar felul în care este interpretată această muzică este absolut original. Un concept riscant, materializat de muzicanţi excelenţi, care au adaptat acest instrument la noile necesităţi tehnice şi expresive, libertatea permiţându-le să cânte orice, în orice stil. German Diaz a ales să se orienteze spre jazz, acompaniat de doi compatrioţi care formează o secţie ritmică plină de căldură şi imaginaţie: Cesar Diez şi Diego Martin. Conceptul, care chiar la momentul creării era o revelaţie muzicală, se îndreaptă spre noi orizonturi. Aşa ceva poate fi realizat doar de nişte genii şi noi îi cunoaştem - sunt Rao Trio!” Jose Miguel Lopez. Discуpolis - Radio 3. Radio Nacional de Espana.



    „The 21st century has collected a rich tradition which started around 1990: the re-invention of ancient musical instruments. In full ecstasies of ethnic rhythms and fusions of all types, a number of young musicians decided not only to contaminate their musical language with many interesting sources, but also to use traditional folkloric instruments with a totally renewed vision."
    One of these groups is a revolutionary and astonishing Rao Trio, where zanfona opens a new way in jazz and improvised music. It shows a particular aesthetics which defends a style as a new kind of avant-garde music.
    It appeared in 2000 just to give concerts on jazz and contemporary music stages, where its fresh new sound makes critics and public in general be absolutely surprised.
    Zanfona, the medieval instrument of the minstrels, bass and drums is the curious formation that these three young musicians adopt just to offer an original repertoire based on traditional themes, and on composers joint to a tradition
    „... but the way it is played is completely original. A risky concept that starts from a remarkable virtuosos, which has forced an adaptation of this instrument for the new technical and expressive necessities. That freedom allows everything to be played, in any style. German Diaz has chosen with RAO TRIO to move towards the influence of jazz, accompanied by two fellow country-men who form an imaginative and warm rhythm section: Cesar Diez and Diego Martin. Something which at the moment of his birth was already a creative upheaval, suffers a new kick towards even more innovation. This is only possible for a genius, and here we have one: RAO TRIO!” Jose Miguel Lopez. Discуpolis - Radio 3. Radio Nacional de Espana.

    „Kropinski nu este un ghitarist, este un om-ghitară!” (Tag, Berlin)
    Leonard Feathers, legendă a jazz-ului, mare admirator al ghitarei acustice a lui Uwe şi a virtuozităţii sale, a spus odată despre el: „De pe vremurile lui Stanley Jordan, nici un ghitarist din lume n-a oferit atâtea idei originale ca Uwe Kropinski.”
    La începuturile sale, acest muzicant extraordinar a fost un mare admirator al muzicii rock, cântând, din 1972, la ghitară electrică în numeroase grupuri şi orchestre de muzică rock din RDG.
După ce a studiat mai mulţi ani ghitara clasică şi de jazz la „Musikhochschule Hanns Eisler" din Berlin, Uwe s-a dedicat, din 1977 (anul primului său concert solo), jazzului modern şi muzicii improvizate.
    Uwe Kropinski a creat un sistem unicat şi o manieră absolut inedită de a cânta la ghitara acustică. A demonstrat tot spectrul metodelor sale, cântând, din 1989, la ghitări speciale cu 39 de corzi, ghitări confecţionate pentru el de maestrul olandez Theo Scharpach.
    Maniera inconfundabilă de interpretare, tehnica sa specială de a cânta la ghitară, măiestria, albumurile şi concertele solo, calitatea de lider al grupului său sau al numeroaselor duete pe care le-a creat, proiectele comune cu muzicanţi din Europa şi America, muzica compusă pentru mai multe spectacole de dans şi pentru un film de animaţie, turneele în Europa, America, Africa, Asia şi Canada i-au adus o vastă recunoaştere mondială



„Kropinski is not a guitarist, the man is a guitar!" (Tag, Berlin)
    Legend of jazz, Leonard Feathers, admiring a widely inventive solo acoustic guitar of Uwe and his virtuosity, said about him: „Not since Stanley Jordan has a guitarist offered such an array of original ideas like Uwe Kropinski" .
    This unique musician, in the first years of his musical way was keen on rock music, since 1972 playing an electro guitar in various rock music bands and orchestras of GDR.
After years of studies of classical and jazz guitar at the Berlin „Musikhochschule Hanns Eisler", he has devoted himself to modern jazz and improvised music since 1977, when he played his first solo concert.
    Uwe Kropinski has developed a unique system and his own mode of an acoustic guitar playing He demonstrates the full range of his fret board methods, since 1989 playing special guitars with 39 frets made by the great guitar maker from Holland Theo Scharpach.
    His own way of playing, his special guitar techniques, his virtuosity, solo albums and concerts, or as leader of an own quartet or his numerous duets; the projects with different European and American musicians, the music composed for several dance spectacles and for an animated film, tours in Europe, America, Africa, Asia, and Canada have brought him a wide international acclaim.

    „Muzica lor este o combinaţie a muzicii populare şi clasice turceşti cu jazzul european. Textele pieselor au la bază versurile poeţilor turci, kurzi şi armeni din sec. 16 şi 17. Rezultatul acestui melanj, combinat cu ritmurile indiene, cu armonia jazzistică creată de Alain Blessing, Philippe Botta şi vocea lui Senem Diyici, este pur şi simplu minunat." El Diaro de Mallorca
    Născută la Istanbul, Senem Diyici a devenit o binecunoscută interpretă de muzică populară şi clasică turcească. În 1982 ea se stabileşte în Franţa, unde face cunoştinţă cu ghitaristul şi compozitorul Alain Blesing, cu care colaborează până în prezent. În decursul anilor, Senem Diyici Quartet a reuşit să-şi creeze o identitate muzicală unică, îmbinând modelele muzicale tradiţionale din Turcia cu expresivitatea muzicii improvizate.
    Pe durata a treisprezece ani au prezentat concerte în toată lumea, trezind admiraţia publicului, şi au înregistrat patru albume, înalt apreciate de presa franceză de specialitate - Sélection de l’Année Télérama, Choc de l’Année Jazzman, Choc du Monde de la Musique, Disque d’Emoi Jazz Magazine, Sélection FIP etc. Presa franceză a elogiat în unanimitate albumului «Live!» / Buda Musique, lansat pe piaţă în 1995 - Choc du Monde de la Musique şi 4 Etoiles Jazzman.

    Pentru Senem muzica este un pod care uneşte culturi şi oameni, trecutul şi prezentul, cântăreaţa fiind mereu în căutarea spiritului şi a poveştii care stă ascunsă în sufletul fiecărui om. Muzica a devenit pentru ea procedeul prin care transmite şi împărtăşeşete cu publicul ei din toate colţurile lumii dragostea şi nostalgia universale.
    Depăşirea hotarelor este expresia care îl defineşte, probabil, cel mai bine, pe Alain Blesing. Parcursul său muzical, de la rock-ul francez la jazz, i-a permis să-şi îmbogăţească limbajul muzical şi să concerteze cu cei mai buni muzicanţi de pe scena jazzului francez. Partea cea mai importantă a activităţii sale este dedicată îmbinării improvizaţiei europene cu muzica tradiţională. Ca solist şi compozitor, a înregistrat 20 de albume, solo sau ca muzicant invitat şi a cântat alături de cei mai buni interpreţi de muzică tradiţională şi jazz, cum ar fi Lenhart Aberg, Okay Temiz, Didier Levallet, Ivo Papazov, Yves Rousseau, Jean Marie Machado… .
    Philippe Botta este un saxofonist de excepţie, capabil să cânte şi jazz şi muzică tradiţională; a colaborat cu Lumiere Laurent Cugny Big Band, J.F. Jenny Clark Frenh-German Ensemble, cu Pablo Cueco sau Hradkany group. Din 1991, a participat la practic toate proiectele lui Alain Blesing.
După ani de studiu al pianului, al orgii clasice şi al percuţiei, Francois Verly (câştigător al premiului I la Creteil în 1978) şi-a început cariera în orchestrele simfonice (Orchestra din Koln, Orchestra de cameră din Caen etc.). În 1986 a obţinut Premiul I pentru Solo la Pian la Concurs National de la Defense. Şi-a descoperit pasiunea pentru improvizaţie şi a creat grupul de jazz-rock progresiv Abyose (1974), colaborând cu numeroşi jazzmeni, cu National Jazz Orchestra din Franţa şi cu European Radio Big Band.



    „Their music is a combination of traditional and classic Turkish music and European Jazz. The lyrics are based upon the poems of Turkish, Kurdish and Armenian poets from the 16th and 17th century. The result that comes from this musical message combined with the Indian rhythms, the jazzy harmony from Alain Blessing and Philippe Botta and the voice of Senem Diyici is marvelous." El Diaro de Mallorca
    Born in Istanbul, Senem Diyici became a famous traditional & classical Turkish musician. In 1982 she settled in France, where she met the guitarist and composer Alain Blesing with whom she collaborates till present.
    Along these years the Senem Diyici Quartet constructed a unique musical identity where traditional musical patterns from Turkey are melted with the more expressive ways of improvised music.
    They travel the world, enchanting their audiences wherever they go for thirteen years, and recorded four albums all appraised by the press - France Telerama et Evenement de l'Annee Telerama, Choc de l'Annee JazzMan, Disque d'Emoi Jazz Mag). The album «Live!» / Buda Musique, released in 1995, was awarded by the French press the Choc du Monde de la Musique and 4 Etoiles Jazzman.
    To Senem her music is like a bridge between cultures and people, fusing the old and new, always searching for the spirit and the story that is within every human being. It has become her own heritage, through which she transmits and shares universal love and nostalgia with her audiences all over the world.
    Across the border is the expression which could give the best definition to musical choices of Alain Blesing. His way in music from French rock milieu to jazz music allows him to increase his musical language and to start performances with some of the best musicians of the French jazz scene. The essential part of his work is dedicated to the meetings between European improvisation and traditional music. His activity of soloist and composer allows him to record twenty albums on his own name or as guest, and to perform in an important number of concerts with some of the best traditional and jazz musicians such as Lenhart Aberg, Okay Temiz, Didier Levallet, Ivo Papazov, Jean Marie Machado.
    Philippe Botta is one rare saxophonist able to play easily jazz or traditional music, playing with the Lumiere Laurent Cugny Big Band, the Jenny Clark Frenh-German Ensemble, with Pablo Cueco or Hradkany group. Since 1991 he participated in about all Alain Blesing’s various projects.
    After years of classical training in piano, classical organ, and percussion, Francois Verly (awarded the first prize at Creteil in 1978) started his career with symphonic orchestras (the orchestra of Cologne, the Chamber Orchestra Caen etc.). In 1986 he was awarded the first Prize Solo Piano at the Concurs National de la Defense. He discovered his passion for improvisation with his own progressive jazz rock group Abyose (1974) and collaborated with many jazz musicians and with the National Jazz Orchestra of France and the European Radio Big Band.

    Un grup de muzicanţi, cu temperamente şi caractere diferite, uniţi în dorinţa lor de a face cunoscute publicului experimentele lor muzicale, constituie nucleul incandescent al proiectului Liderul grupului, autorul unor numeroase proiecte muzicale, un muzicant care îmbină virtuozitatea profesională cu o imprevizibilitate pur copilărească.
    Vasile Crasnean ghitarist, capabil să completeze cu stilul său jazzistic orice alt curent muzical.
    Dumitru Tapalaga - unul din puţinii în Moldova interpreţi la tuba care îşi foloseşte instrumentul nu doar în orchestrele cu instrumente de suflat, ci şi în compoziţii de jazz
    Gari Tverdohleb - un muzicant care şi-a propus să folosescă percuţia în cele mai variate stiluri musicale, de la rock la etno.



    A group of musicians, with different characters and temperaments, united by their desire to share with the public their experiments in music, are the core of the project Leader of the group, author of numerous music projects, a musician combining high professionalism with a childish playfulness.
    Vasile Crasnean – guitarist, perfecting any kind of music with his brilliant jazz playing
    Dumitru Tapalaga - one of the very few Moldovan tuba-players who is cultivating tuba playing not only in wind orchestras, but in jazz projects as well.
    Gari Tverdohleb – a musician, experimenting on drums in most various musical styles, from rock to ethno.

    Serghei Starostin a marcat o întreagă perioadă în istoria muzicii folk din Rusia, revalorificând-o şi plasând-o în contextul unor tendinţe şi stiluri muzicale moderne, inclusiv world music. Sergei a devenit pasionat de muzica folk rusească fiind student în primul an de studii la Conservatorul din Moscova, şi de atunci, de mai mult de 25 de ani, pleacă în fiecare an în expediţii etnofolclorice prin toată Rusia, adunând cu grijă instrumente muzicale tradiţionale şi reconstituind piese folclorice vechi, colecţia sa numărând deja peste trei mii de cântece.
    Starostin are o discografie impunătoare şi a prezentat numeroase concerte în Europa, SUA, Africa şi Japonia în componenţa trio-ului „Moscow Art Trio”, în cadrul unor proiecte solo, cu Corul femeilor din Bulgaria, cu Volkov Trio şi cu grupul Farlanders.
    Critica de specialitate îl consideră pe Starostin drept unul din cei mai buni din lume clarinetişti de jazz. În 2003, postul de radio BBC l-a nominalizat pe Serghei Starostin la titlul de cel mai bun etno-muzicant.
    „Fiecare proiect cu participarea lui Starostin este interesant şi original. În proiectul „Mai simplu decât simplu” vocea lui Serghei, într-o combinaţie organică cu sonoritatea instrumentelor tradiţionale de suflat şi a percuţiei etnice, creează o stihie de un farmec, de o profunzime şi de o forţă extraordinare.”
    Mario, originar din Moldova, a cântat în grupul Trigon şi a concertat cu ei în Franţa, Noua Zeelandă, Polonia şi Germania. Stabilit la Moscova, a participat în numeroase proiecte, colaborând cu Stepanida Borisova, cu grupul de etno-rock „Poiana cu zmeură”, cu grupul „Drobinska” şi cu trio-ul „Yarga”. Este foarte interesat de interpretarea şi dezvoltarea tradiţiilor muzicale, mai mult sau mai puţin cunoscute, ale popoarelor lumii, confecţionează tobe originale şi instrumente de percuţie în atelierul muzical al lui Aleksandr Şamrai.



The project „Simpler than simply" unites Russian folklore, the improvisational freedom and the high professionalism of participants.
    Sergey Starostin is a milestone in the history of Russian folk - he revived and placed it in the context of modern music styles and avant-garde tendencies, including world music. Each project he participates in is interesting and unexpected, especially when it's a project which explores traditional works (instrumental and lyrical) - from shepherd's calls to epic wailings of ancient Russian folk - in an entirely new light Studying at the Moscow Conservatory, Starostin got deeply interested by Russian folklore and, since then, for already more than 25 years, he is going on ethno-folkloric expeditions through Russia, collecting traditional instruments and reviving ancient songs – in his collection there are now more than three thousand songs. He divides his time between presenting seminars, radio and TV programs on Russian folk music and making music.
    His creative biography includes an extensive discography and numerous concerts in Europe, USA, Africa and Japan - with the world-known “Moscow Art Trio", with solo projects, with Bulgarian women's choir, with "Volkov Trio" and with Farlanders group.
    Sergei is considered by musical critics as one of the best jazz-clarinet players of the world. In 2003 Radio BBC nominated him in the category of the Best ethno-musician.
"Each project with his participation is interesting and unexpected. In the project „Simpler than simply" his vocal, combined naturally with the traditional wind instruments and ethnic percussion, creates an atmosphere of immeasurable charm, depth and force".
    The ethno percussionist Mario is originally from Moldova, having played with Trigon group and going with them on concert tours in France, New Zealand, Poland, Germany, and Romania. Established in Moscow, he took part in numerous projects, playing with ethno-rock group „Strawberry Field ", „Drobinska" group, trio „Yarga".
He is interested in interpreting and developing well-known and less known folk music traditions from all over the world, using them as a basis for free improvisation. He is also involved in making original drums and percussion instruments, playing and representing these instruments at various exhibitions of musical instruments.

    În 1997, când ghitaristul şi compozitorul Jaroslaw Dzien a creat grupul Que Passa, scopul său a fost de a crea o nouă sonoritate, combinând realizările valoroase ale muzicii ne-clasice, reunind, în stilul world fusion, armonia dansului flamenco, ritmurile latino-americane şi improvizaţia.
    Pentru un astfel de proiect ambiţios, alegerea muzicanţilor era de o importanţă capitală, iată de ce toţi instrumentiştii care colaborează cu Jarek sunt absolvenţi ai Academiei de Muzică. Din repertoriul Que Passa fac parte, în special, compoziţiile lui Jaroslaw Dzien, dar şi compoziţiile maeştrilor jazzului Chick Corea, John McLaughlin sau Al di Meola.
    Grupul a obţinut numeroase premii (Jazz Juniors '99), a efectuat înregistrări pentru postul de televiziune TVN, a cântat în deschiderea concertului lui Rafael Cortez şi Fish (Marillion); au cântat la Music Fair la Frankfurt (Musikmesse 2003), invitaţi de compania germană Pro Arte. Colaborarea grupului cu muzicanţi ca Pawel Maciwoda (Scorpions), Marcin Galazyn (Motion Trio), Slawomir Berny (Grzegorz Turnau, Marek Grechuta), Marek Rajs (Jose Torres), Janek Kubek reprezintă o recomandare care n-are nevoie de comentarii. Grupul a prezentat concerte în Polonia, Germania, Franţa şi Spania.



    In 1997, when the guitarist and composer Jaroslaw Dzien created Que Passa group, his goal was to create the group’s own sound by combining the valuable achievements of non-classical music, uniting in their world fusion style the harmony of flamenco, Latin-American rhythms and the improvisation.
    A proper choice of musicians was most important for such ambitious venture. That is why the instrumentalists cooperating with Jarek are graduates of Music Academy.
    The repertoire of Que Passa is mainly Jaroslaw`s Dzien compositions, and any compositions of such jazz masters as Chick Corea, John McLaughlin or Al di Meola. The group have been awarded prizes on many contests (Jazz Juniors '99), recorded for TVN television, played the support concert before Rafael Cortez and Fish (Marillion) and played on Music Fair in Frankfurt (Musikmesse 2003), invited by the German company Pro Arte. Cooperation with such musicians like Pawel Maciwoda (Scorpions), Marcin Galazyn (Motion Trio), Slawomir Berny (Grzegorz Turnau, Marek Grechuta), Marek Rajs (Jose Torres), Janek Kubek, should be sufficient recommendation. The ensemble gave concerts in Poland and Germany, France and Spain.

    Amit Chatterjee este un muzicant deosebit, care a cântat şi a înregistrat piese cu personalităţi din cele mai remarcabile din lumea jazzului şi world music. Timp de 11 ani a fost membrul grupului format de legendarul Joe Zawinul - The Zawinul Syndicate, a colaborat cu artişti ca David Liebman, Burhan Ocal, Glen Velez, Layne Redmond, Trilok Gurtu, Badal Roy, cu Sting şi Carlos Santana.
    Este cunoscut pentru abordarea sensibilă şi, în acelaşi timp, pasională, a muzicii, atât la nivel instrumental, cât şi la cel vocal, dar şi pentru maniera în care introduce elementele universale în compoziţiile sale originale. Graţie vastei sale experienţe de ghitarist occidental şi sitarist oriental, reuşeşte să combine impecabil şi organic ambele influenţe.
    Alliance este un grup creat de Amitava, în cadrul căruia i s-au alăturat muzicanţi excelenţi din toate colţurile lumii şi practicând toate genurile de muzică, Amitava fiind cunoscut pentru eforturile sale de a crea o muzică care ar îmbina armoniile occidentale cu cele orientale, formele melodice clasice din India de Nord şi, în general, toată bogăţia muzicală a marilor culturi de pe glob, creând o muzică nouă pentru timpuri noi.
    În varianta cehă a grupului Alliance îi regăsim pe Tomas Reindl care a studiat percuţia la Conservatorul de la Pilsen şi cu percusionistul Ivan Audes; mai târziu, în India, a studiat tabla cu extraordinarul tablist Mata Prasad Mishra şi cu Sanju Sahai, tobele arabe cu Hearn Gadbois din New York şi, în prezent, este un excelent interpret la variate instrumente de percuţie şi la instrumente etnice; pe Pavel Hruby, un muzicant extrem de versatil, navigând cu uşurinţă pe valurile oricărui gen şi stil muzical, membru al Prague Swing Orchestra, al big-band-ului www.bend.cz, al big-band-ului NUO, găsind timp şi pentru a cânta în propriul său grup LIMBO şi în duetul Tellemarkk (cu Tomas Reindl) Jakub Vejnar a colaborat cu numeroase grupuri de jazz, printre care the MUFF, big-band-ul NUO şi Zuzana Dumkova Band, cu celebrul grup ceh FRU-FRU, precum şi în cadrul proiectului său BATERKY.



    Amit Chatterjee is a distinguished musician who performs and records with some of the most prominent and accomplished artists in the area of jazz and world music. During 11 years he was a regular member of the legendary artist Joe Zawinul’s group - The Zawinul Syndicate, also performed with artists such as David Liebman, Burhan Ocal, Glen Velez, Layne Redmond, Trilok Gurtu, Badal Roy, collaborated with Sting and Carlos Santana.
    He is known for his sensitive yet passionate approach in both his instrumental and vocal artistry, as well as bringing a certain global element to his unique compositions. From his extensive background as both a western guitarist and Indian sitarist, and having been deeply educated in both areas, he is able to seamlessly flow in and out of western and eastern approaches.
    His Alliance is a group of some of the most excellent musicians from around the world in different fields of music, collaborating with Amitava, who is known for his musical efforts to come upon a music that seamlessly and spontaneously flows between European and American harmonies, classical North Indian melodic forms and other profound music from the great cultures around the world, making a new music for a new time.
    His Czech version of Alliance unites Tomas Reindl who studied percussion at the Pilsen Conservatory and with jazz percussionist Ivan Audes, studied tabla in India with the outstanding tablist Mata Prasad Mishra and Sanju Sahai, Arabic drums with Hearn Gadbois from New York and now plays various kinds of percussion and ethnic instruments; Pavel Hruby is an extremely versatile musician, playing across all genres and styles of music, a member of the Prague Swing Orchestra, the big-band www.bend.cz, the big-band NUO, his own band LIMBO and his duo Tellemarkk (with Tomas Reindl).
    Jakub Vejnar worked with numerous jazz groups, including the MUFF, the big-band NUO and the Zuzana Dumkova Band, with the famous Czech crossover band FRU-FRU, as well as with his project BATERKY.

    Organizatorii Festivalului, grupul Trigon, îşi sărbătoreşte anul acesta aniversarea de 15 ani.
    Pe parcursul acestor ani componenţa grupului s-a modificat.
    Sau schimbat asemeni ţărilor sau peisajelor care se perindă după geamul vagonului de tren sau după hubloul avionului. Neschimbată a rămas şi va rămâne mereu ideologia grupului, foarte simplă de altfel – dragostea de ţară, indiferent de conceptele ideologice ale formaţiunilor care vin sau pleacă de la guvernare.
    Grupul a pus istoria ţării sale în muzica pe care o cântă pe diferite continente a globului, astfel că durerea, umorul şi dragostea fără margini pentru acest pământ au devenit parte componentă a culturii jazzistice universale. Palmaresul impresionant al grupului, articolele de presă debordând de extaz, umilinţa cozilor nesfârşite în faţa consulatelor pentru o obţine vize de intrare în ţara unde au fost invitaţi să cânte la festival, vameşii nemulţumiţi şi întâlnirile, după concert, cu spectatorii încântaţi de muzica grupului, sau cu marii muzicanţi Michel Pterucciani, Vladimir Spivakov, Igor Butman, Omar Sosa, Jean-Luc Ponty sau cu muzicanţi din Moldova, cântând în metroul din Paris – toate acestea fac parte din muzica grupului Trigon.
    Care Actualmente, cântă la cele mai prestigioase scene ale lumii: „Portalegre jazz fest” din Portugalia, „North Sea Jazz festival” (Rotterdam), „Jazz in Hermitage” (Moscow), „Porgy & Bess” (Viena), „Jazz colors” (Paris)



    The organizers of the Festival, the Trigon group, is celebrating this year its 15th anniversary.
    In the course of these years the componence of the group has changed many times – one could compare these changes to the landscapes and countries fleeting away behind the window of a train or a plane. But one thing remained and will remain unchanged for ever – the ideology of the group, which is basically very simple – the love for their country, regardless the ideological concepts of governing parties.
    The group put the history of its country in its music and thus the sorrow, the humour and the deep love for this land became part of the heritage of the world jazz.
    The list of their international awards, the enthusiastic press reviews, the humiliating interminable rows in front of consulates to get a visa to enter the country where you have been invited to perform at a festival, the dissatisfied custom officers and the meetings after the concerts with the public, excited but some times, the sobbing from overflowing emotions, or with the great musicians Michel Petrucciani, Vladimir Spivakov, Igor Butman, Omar Sosa, Jean-Luc Ponty or with Moldovan musicians playing in the Paris underground - all this is part of Trigon music.
    Which one, actually, plays at most prestigious stages of the world: „Portalegre jazz fest” (Portugal), „North Sea Jazz festival” (Rotterdam), „Jazz in Hermitage” (Moscow), „Porgy & Bess” (Vienna), „Jazz colors” (Paris)

    Autor de programe muzicale la postul de radio „Radio Rosii” (www.radiorus.ru), director artistic al Festivalului International al Duetelor Pianistice.
    Criticul muzical permanent la Concursului International „P.I. Ceaikovski”. Laureat al revistelor muzicale „Muzica sovietica” si „Academia muzicala”. Bursiera de stat a Prim-ministrului Federatiei Ruse (1996-1999). Lucrator emerit al culturii din Federatia Rusa.
    Docent al Academiei de Muzica ”Gnesin” din Rusia, Directorul muzical al Casei Centrale a Arhitectilor (Moscova).     Membrul juriului al unor concursuri muzicale din Rusia, Elvetia, Bulgaria, Germania, Polonia, Egipt, Irlanda, Finlanda, Moldova, Estonia, Letonia, Uzbekistan, Armenia, Turkmenistan.
    In 1998 a organizat primul concert al grupului „Trigon” in Rusia.

    Redactor al revistei de cultura Echinox;
1981: membru al Uniunii Scriitorilor din Romania;
1983: membru al colegiului redactional multinational al revistei Jazz Forum, editata de Federatia Internationala de Jazz la Varsovia;
din 1990: redactor la revista Steaua a Uniunii Scriitorilor;
din 1992: conferentiar la Academia de Muzica G. Dima din Cluj;
1993: membru de onoare al Asociatiei Criticilor de Jazz din Statele Unite (J.J.A.); presedinte de onoare al Asociatiei Eco-Jazz Napocensis;
1996: membru al P.E.N. Club-ului Roman;
1998: titular al Cursului de Estetica Jazzului la Academia de Muzica din Cluj si membru de onoare al juriului mondial Down Beat Jazz Critics Poll; membru de onoare al Asociatiei culturale Cehia-Romania din Praga;
2001: primul est-european cooptat in redactia revistei-pivot a jazzului mondial, Down Beat, editata la Chicago; membru al Societatii F. Scott Fitzgerald, New York;
2002: doctor in americanistica (Magna cum laude);
2004: membru in juriul ce acorda Premiul European de Jazz, patronat de guvernul Austriei;
2005: membru in consiliul consultativ al revistei de cultura Tribuna;
2006: director al Institutului Cultural Roman din Lisabona; ministru consilier pe langa Ambasada Romaniei din Portugalia.